Noutăți filatelice: Evenimente omagiale

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la iniţiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel și în contextul împlinirii a 1230 de ani de la cel de-al VII-lea Sinod Ecumenic de la Niceea (787) care a aprobat cultul sfintelor icoane, a declarat 2017Anul omagial al sfintelor icoane, al iconarilor și al pictorilor bisericești și Anul comemorativ Justinian Patriarhul și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului.
Catedrala Patriarhală, amplasată pe vatra mănăstirii „Sfinţii Împăraţi Constantin și Elena“, ctitorie domnească a voievodului Constantin Vodă Șerban (1654-1658) și a soţiei acestuia, Bălașa, monument istoric și reper al ortodoxiei românești, adăpostește o colecţie impresionantă de icoane. Catedrala Patriarhală este o biserică din București, situată pe Dealul Patriarhiei, ctitorită de voievodul Constantin Șerban și soția acestuia, Bălașa, între anii 1654-1658. Biserica, purtând hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena, a fost sfințită de Mihnea al III-lea în anul 1658, iar la scurt timp a fost transformată în Mitropolie. După primul război mondial Mitropolia a fost transformată în Patriarhie (în 1925). Biserica a fost restaurată de mai multe ori, în 1792-1799, 1834-1839, 1850, 1886, 1932-1935, motiv pentru care în prezent construcția nu mai păstrează forma originală, de-a lungul timpului aducându-i-se diverse completări și ajustări. Biserica adăpostește moaștele Sfântului Dimitrie Basarabov (Sf. Dimitrie cel Nou), așezate într-o raclă de argint, aduse din Bulgaria la data de 13 iulie 1774.
Printre icoanele catedralei se remarcă icoana Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, patronul spiritual al Bucureștilor, prăznuit la data de 27 octombrie, prilej de mare pelerinaj al credincioșilor din întreaga ţară. Icoana Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, realizată în mozaic, îi zugrăvește chipul după cel al sfinţilor cuvioși, ca un bătrân cu barbă albă și rotundă, purtând mantie, iar în mână ţinând o cruce.
Cuviosul părinte Dimitrie cel Nou s-a născut în satul Basarabi (Bulgaria). Iniţial a fost păstor, pentru ca mai târziu să îmbrace haina monahală la o mănăstire orânduită într-o peșteră situată nu departe de satul natal. La trei ani după moartea sa, oamenii i-au descoperit trupul întreg și strălucind de harul Duhului Sfânt, după o inundaţie. Aduse la București la data de 13 iulie 1774, de către mitropolitul Grigorie II (1760-1787), moaștele Cuviosului Dimitrie cel Nou, adăpostite într-o minunată raclă de argint, au făcut multe minuni.
O altă icoană din iconostasul Catedralei Patriarhale îl reprezintă pe Sfântul Apostol și Evanghelist Luca.
Apostolul și Evanghelistul Luca, medic în Teba, după întâlnirea cu Iisus, ajunge să se numere printre cei 70 de apostoli. El este Patronul Iconografiei Creștine, creatorul primelor icoane ale Maicii Domnului cu Pruncul și al celei dintâi icoane care îi zugrăvește pe Sfinţii Apostoli Petru și Pavel. Totodată, Apostolul și Evanghelistul Luca este autorul uneia dintre cele patru Evanghelii ale Noului Testament și al învăţăturii Faptele Apostolilor. Icoana din colecţia Catedralei Patriarhale îl înfăţișează pe Sfântul Apostol și Evanghelist Luca înveșmântat în mantie, ţinând în mâna stângă Evanghelia.
Palatul Patriarhiei, capodoperă arhitecturală a Bucureștilor, găzduiește o colecţie valoroasă de icoane. Construit la începutul secolului al XX-lea de către Statul Român după planurile arhitectului Dimitrie Maimarolu, este prima lucrare turnată în beton armat din ţară. Primele date despre dealul pe care va fi construit viitorul Palat al Camerei Deputaților sunt din jurul anului 1650. În acea perioadă Dealul Mitropoliei, ulterior Dealul Patriarhiei, era acoperit cu viile domnului și viile călugărilor de la Mitropolie. Ideea de a avea în mijlocul mitropoliei sediul forului legislativ nu este pur întâmplătoare, acest aspect este rezultatul unor cutume ale vremurilor. Conform acestor cutume Mitropolitul era de drept președintele boierilor, singurii cetățeni cu drept de vot, reuniți în adunarea deputaților. Necesitatea de a avea sediul legislativului în Dealul Mitropoliei este și rezultatul faptului că prin tradiție Mitropolitul nu putea să-și părăsească locuința. Prin urmare obiceiul de a organiza Adunarea Deputaților la Mitropolie devine o acțiune firească, în acest sens o parte din chiliile călugărilor fiind transformate într-o construcție care să permită reuniunile oficiale ale legislativului. În anul 1881 are loc repararea și reamenajarea vechii construcții a Adunării Deputaților, obținute din transformarea chiliilor și este adăugat un amfiteatru, asemănător Palatului Deputaților Germani (Reichstag). Amfiteatrul creat era mare, cochet, spațios și avea două rânduri de loji și o galerie. Deputații își desfășurau ședințele în sala de ședințe, o sală cu scaune dispuse în semicerc, în partea din față a acestuia exista o tribună, iar în dreapta tribunei era amplasată banca miniștrilor. Clădirea era deschisă publicului pentru vizitare doar în afara orelor de ședință, în urma acordului obținut de la unul din funcționarii instituției. Cetățenii români puteau lua parte la lucrările camerei doar dacă aveau semnătura unui deputat pe un tichet de intrare, iar cetățenii străini aveau nevoie de semnătura ambasadei țării lor. În locul fostului palat al Adunării Deputaților, în anul 1907 a fost construit, după planurile arhitectului Dimitrie Maimarolu, noul palat al Camerei Deputaților, construcție păstrată până în prezent. În perioada socialistă edificiul a funcționat ca sediu al Marii Adunări Naționale, organul suprem al puterii de stat a Republicii Socialiste România. După evenimentele din 1989 a redevenit sediul Camerei Deputaților. În anul 1996 palatul a intrat în posesia Patriarhiei Române. Hotărârea privind transmiterea imobilului în administrarea Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române a fost adoptată de guvernul Văcăroiu în data de 8 octombrie1996, cu mai puțin de o lună înaintea alegerilor legislative din 1996. Hotărârea respectivă a intrat în vigoare prin publicarea ei în Monitorul Oficial din 28 octombrie 1996, cu șase zile înaintea alegerilor.
Născut în jurul anului 354, Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur se călugărește în anul 368. Opera sa este una dintre cele mai bogate și alese ale literaturii universale, conţinând tratate, omilii, cateheze, comentarii biblice, cuvântări, epistole, precum și cărţi de cult, păstrate aproape în totalitate.
Icoana, găzduită de Palatul Patriarhiei, este realizată în mozaic și îl descrie pe Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur așa cum era înfăţișat în scrierile vremii: faţă plăcută, dar slăbită de post și suferinţă, obrajii trași, fruntea înaltă, liberă și proeminentă, capul pleșuv, un chip plat, cu barbă, ochii adânci, pătrunzători și ageri.
În contextul Anului omagial al sfintelor icoane, al iconarilor și al pictorilor bisericești și al prăznuirii la data de 27 octombrie a Sfântului Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, Romfilatelia a introdus în circulaţie emisiunea de mărci poștale intitulată Evenimente omagiale.
Icoana Sfântului Apostol și Evanghelist Luca aflată în Catedrala Patriarhală este ilustrată pe timbrul cu valoarea nominală de 1,80 Lei.
Pe timbrul cu valoarea nominală de 4 Lei este reprezentată Icoana Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur, expusă în Palatul Patriarhiei.
Timbrul cu valoarea nominală de 16 Lei ilustrează Icoana Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, pe un mozaic, care face parte din patrimoniul Catedralei Patriarhale. Icoana veghează racla cu sfintele sale moaște.

Sursa: Magazin Sălăjean

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Rating*